facebook_pixel
Prea Multe Haine 2

#4 lecții primite de la un joc de puzzle metalic “imposibil” de rezolvat

De Crăciun am primit cadou de la un prieten o mică jucărie, un puzzle de metal numit “yin yang”. Ideea joculețului este să desfaci cele două piese fără se le forțezi.

Între timp am făcut cadou altor 6 prieteni acest joc, iar pentru mine am cumpărat altul pe care îl vezi mai jos.

horseshoe-puzzle

Se numește “the horseshoe” adică “potcoavă de cal”, dar este aceeași idee, două piese metalice trebuie desfăcute și puse la loc fără a le forța.

Acum, poate te întrebi ce m-am entuziasmat așa de tare jucându-mă cu aceste puzzleuri ca să merite să scriu un întreg articol despre ele?

Pentru că timpul pe care l-am petrecut căutând rezolvarea, întorcând piesele alea pe toate părțile, minute în șir, mi-a dezvăluit niște tipare mentale, niște credințe și tendințe ale minții mele, atunci când este pusă în fața unei probleme care la prima vedere pare imposibilă.

Iar aceste tipare și tendințe nu se manifestă doar în contextul unui joc.

Dacă se manifestă atunci când mă joc înseamnă că se manifestă cu atât mai mult și când sunt pusă în fața rezolvării de probleme care țin de viața de zi cu zi.

Lecțiile primite de la micul puzzle de metal

#1 – Tendița de a mă compara cu alții

Unul dintre prietenii cu care eram când l-am primit cadou a reușit să-l rezolve într-un timp foarte scurt, de câteva minute. Vâzându-l pe el că a reușit mi-am dorit să reușesc și eu. Așa că am încercat să-l rezolv în timpul conversației cu prietenii mei.

După câteva minute mi-a fost clar că nu-mi iese și că am nevoie de liniște și timp în tihnă să mă ocup de asta. Așa că m-am oprit și mi-am întors atenția la conversația cu prietenii mei.

Dar, în mintea mea, m-am surprins comparându-mă și devalorizându-mă puțin pentru că nu am reușit și eu să găsesc soluția la fel de repede ca amicul meu.

#2 – Am nevoie de liniște și timp suficient ca să rezolv probleme

Ajunsă acasă mi-a pregătit o baie cu sare, uleiuri esențiale aromate și muzică în surdină. M-am relaxat câteva minute și apoi am început să mă joc cu puzzleul cel “imposibil”.

De data asta mi-a luat câteva minute bune, dar am reușit să găsesc soluția.

Eu știu că nu funcționez bine sub stress, sub presiunea timpului. De asta mi-am creat condițiile cele mai bune de a mă relaxa.

Până să găsesc soluția însă mi-am observat gândurile:

  • “e imposibil, n-are cum, nu se poate”
  • “nu e imposbil, ai văzut că altcineva l-a rezolvat în fața ta”
  • “oare dacă forțez aici un pic merge? Nuuuu, instrucțiunile sunt clare, fără a forța.”
  • “cine naiba a venit cu nebunia asta de joc, altă treabă n-au avut?”
  • “ei și ce dacă îmi ia mai mult timp? Până la urmă tot îi dau de cap.”

Cu alte cuvinte am trecut de la negare, frustrare, la a încerca să forțez soluția, apoi la a da vina pe alții până la speranța că trebuie să-mi iasă, indiferent cât îmi ia.

După ce am reușit să-l desfac i-am făcut o poză și le-am trimis-o prietenilor mei ca dovadă că am reușit și eu. Ego-ul meu era tare mulțumit! 🙂

Partea a doua a jocului este să pui piesele la loc.

Asta mi-a fost mult mai ușor, am reușit imediat.

#3 – E nevoie de repetiție și antrenament ca să devii stăpân pe ceva, fie el și un simplu puzzle metalic

Surpriza a fost a doua zi când am încercat din nou să desfac piesele. Mă așteptam să găsesc soluția imediat, doar o rezolvasem cu o seară înainte.

Ei bine nu, mi-a luat din nou câteva minute, ce-i drept mai puține decât prima dată ca să îl rezolv.

Una peste alta am refăcut jocul de vreo 10-15 ori într-un interval de 24h ca să descopăr exact poziția în care piesele se desfac imediat, fără să mai trec prin minute bune de încercări nereușite.

Pe tot parcursul acestui proces am observat cum fiecare încercare lua mai puțin timp decât precedenta, cum mintea mea găsea mult mai rapid și ușor soluția.

#4 – Dacă viața mea ar fi ca un puzzle metalic?

După ce am reușit să deconstruiesc soluția astfel încât să îl pot rezolva instant mi-am pus următoarea întrebare: ce alte situații, probleme, provocări din viața mea par fără soluție, par imposibile la prima vedere, exact ca acest puzzle?

Ei, aici am căzut pe gânduri.

Mi-am dat seama că am o grămadă de preconcepții despre bani, despre muncă, despre sănătatea mea, despre relații, despre viață, care îmi par în acest moment fără soluție, imposibile, exact cum mi se părea și micul puzzle la început.

Și atunci, dacă aș avea aceeași certitudine că există cel puțin o soluție pentru fiecare problemă “imposibilă” din viața mea, la fel cum știam că există pentru jocul de puzzle, cum aș aborda aceste situații?

Mintea este foarte atașată de ceea ce cunoaște deja din experiențele trecute și foarte promptă în a respinge ceva nou care nu se pliază pe ceea ce este cunoscut, familiar.

Așa că mi-am propus să-mi fac o listă cu cel puțin 5 probleme din viața mea pe care le consider în acest moment imposibile și să încep să caut soluții cu aceeași certitudine și perseverență cu care am abordat jocul de puzzle.

Ceea ce îți doresc și ție.

În primul rând ia-ți un joculeț din ăsta ca să treci prin experiența de a găsi o soluție “imposibilă”.

Și apoi aplică ceea ce ai învățat la chestiile mai complexe din viața ta. S-ar putea să dureze mai mult de 20 de minute, s-ar putea să-ți ia poate zile, săptămâni, luni sau poate chiar ani să găsești rezolvarea la anumite probleme.

Dar dacă știi sigur că orice puzzle are cel puțin o soluție, mai poți să renunți?

Să-ți creezi un 2017 așa cum ți-l dorești, știind că există cel puțin o soluție pentru orice provocare pe care o ai acum!

La mulți ani & te îmbrățișez cu drag,

Raluca

P.S. Scrie-mi pe raluca@intuitia.co ce situație/problemă actuală din viața ta o poți aborda ca pe un joc de puzzle?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *